Decembrie 2016

~ Cu ocazia a implinirii a 100 de ani de la moartea artistului ~

Ştefan Luchian

1868, Ştefăneşti – 1916, Bucureşti

Capitol aparte şi în ultima vreme tot mai apreciat, portretistica lui Ştefan Luchian întruneşte caracteristici ale unor curente de la început de secol XX.

Mai puţin cunoscut şi vehiculat de către specialişti în opera maestrului de la Ştefăneşti, Pierrot este una dintre realizările portretistice vecine cu capodopera. Ca în puţine alte cazuri, Ştefan Luchian adoptă o compoziţie clasică cu personajul plasat în centrul imaginii, asupra căruia se focalizează întreaga atenţie. Fondul ecranat este atent nuanţat în dominanta de brun, efect cromatic menit, de asemenea, să evidenţieze modelul. Imaginea este construită prin tehnica „spaţiului cromatic”, contrastul de culori sugerând distanţa dintre fundal şi personajul aşezat în avant plan. Părul ondulat şi gulerul de tip coleretă circumscriu şi contribuie la relevarea expresiei. Caracterizarea modelului devine surprinzător de pregnantă şi datorită simplităţii compoziţionale, a evidenţierii copilului în primul rând, prin albul bogat nuanţat, adevărată partitură de virtuozitate, care contrastează puternic cu fundalul neutru. Compoziţia şi cromatica par a fi gândite într-o adevărată sinergie concentrată asupra fizionomiei de o pregnantă expresivitate. Surprinderea şi redarea psihologiei şi stărilor afective de profunzime ale modelului constituie, de fapt, marea reuşită a acestui portret. În economia figurii, sprâncenele şi mai ales ochii, partea cea mai expresivă a oricărui portret, sugerează caleidoscopic potenţialul afectiv al modelului, probând şi incredibila forţă de pătrundere şi analiză a portretistului.