Martie 2017

Lucian Grigorescu

1894, Medgidia – 1965, București

Culoarea este marca creaţiei lui Lucian Grigorescu. Situată sub semn solar, opera sa este cuceritoare prin verva cromatică, încărcătura de lumină, prin vivacitatea tuşei, topirea formelor şi măiestria alăturărilor de tonuri şi contraste.

Maniera moderat impresionistă de a surprinde pe pânză vibraţiile atmosferice şi felul în care lumina îmbracă şi defineşte formele, se definise încă din timpul perioadelor petrecute la Balcic, dar fascinaţia peisajului însorit  din sudul Franţei, unde pictaseră cu puţin timp în urmă, Matisse, Derain, Picasso, Othon Friesz şi mulţi alţii, îl întoarce către sine, îi revelează dimensiunea poetic lirică, înspre o sinteză ideală între culoare, lumină şi formă.

Tabloul Peisaj la Cassis se raportează la perioada franceză care abundă în peisaje ale coastei, ale mării, ale ambarcaţiunilor – chiar dacă este considerat ca aparţinând creaţiilor de la mijlocul deceniului trei. Tema este reluată deseori, artistul schimbând puţin unghiul de abordare a motivului. Lucrarea păstrează o ordine figurală, deşi întreaga compoziţie pare să se dizolve sub strălucirea luminii. Contururile sunt spulberate de tuşe anarhice, păstoase părând să se topească în atmosfera fierbinte-sărată. Perspectiva plastică ce părea că se naşte din poziţionarea artistul care vede marea peste şirul scund de case, se topeşte în perspectiva cromatică. Ocrurile, galbenul auriu şi roşul de flacără, par să explodeze în faţa noastră, în vreme ce albastrurile verzui de nuanţe şi intensităţi diferite, marchează adâncimile şi depărtările. Comunicarea pictorului cu peisajul pare o scufundare în esenţa acestuia, o „metaforă a unei zile de vară”.

 

The colour is the mark of Lucian Grigorescu’s creation. Placed under the sign of the sun, his art conquers with the chromatic vivacity, with its light, with its liveliness with the melting of the shapes and with the adjoining of tones and contrasts.

The moderate impressionistic manner in which the vibrations of the atmosphere are captured on canvas and the way in which the light envelopes and defines the shapes had already crystallized in the stages he spent in Balcic, but the fascination of the scapes in the South of France, where Matisse, Derain, Picasso, Othon Friesz and others had painted, helps him to turn seek within his inner self and then to reveal his lyrical dimension and to come to that ideal synthesis between colour, light and shape.

His picture, “Landscape from Cassis”, dates from the French stage, which is rich in paintings depicting the coast, the sea, the boats, although it is placed among his paintings dating from the third decade. The artist returns to the theme time and again, changing the angle of approach. There is a figural order in the picture, although the entire composition seems to dissolve in the brightness of the light. The contours are dissipated by thick, anarchical touches which seem to melt in the hot-salty air. The artistic perspective which appeared to come from the position which offered the artist the view of the sea above the row of houses, melts in a chromatic perspective, The ochres, the golden yellow, and the fire red seem to explode in front of our eyes, while the greenish blues, of different hues and intensities, mark the depths and the distance. In communicating with the landscape, the painter seems to immerse in its essence, “a metaphor of a summer day”.